Fini sunt! În loc să facem clădiri noi, vrem să facem reabilitări costisitoare și fără sens până ajungem să omorâm oameni

Tragedia de la Odorheiu Secuiesc, când peretele unei clădiri s-a prăbușit omorând pâna acum un copil, un elev, iar alți trei sunt în stare critică sau de șoc, readuce în discuție situația clădirilor din România, mai ales situația clădirilor istorice care cad peste noi. Clădirea internatului din Odorheiu Secuiesc avea o vechime de 110 ani și trebuia reabilitată nu de anul acesta, ci de decenii. Problema este că în România, autoritățile publice de toate felurile se încăpățânează să meagă pe ideea reabilitării clădirilor, afirmând că doar așa se conservă istoria, o conservare care omoară oameni. O bună parte din școlile, spitalele și multe case și clădiri istorice au o vechime de 100 de ani, dacă nu chiar mai mult. Aceste clădiri trebuie date jos, păstrată fațada, iar interiorul să fie nou, nu reabilitat cum se susține acum.

Niciun copil nu ar vrea să meargă la școală într-o clădire de acum 100 de ani, care are facilitățile de acum un secol.  Pentru că sunt clădiri istorice, monumente istorice, multe școli din România nu au facilități moderne. Într-o lume a telefoanelor mobile, a inteligenței artificiale, a TikTok-ului, copiii se duc la școală, în școli de acum 100 de ani, unde istoria te apasă și unde dai nas în nas cu fantomele trecutului. Spitalele noastre, cele mai multe având peste 50 de ani, și multe având 100 de ani, sunt pline de bacterii și microbi, iar saloanele sunt ca în Primul Război Mondial, când le vizita Regina Maria. De aceea, mulți oameni preferă să meargă la Viena sau în Turcia, nu pentru că doctorii români ar fi mai slabi, ci pentru că acolo facilitățile sunt mai bune, din secolul acesta.

Multe primării, mulți primari în frunte cu Nicușor Dan, vor să reabiliteze clădirile istorice când nu mai ai ce să faci cu ele, nu poți să ai spații adecvate și, poate aceste reabilitări nu au sens din punct de vedere economic.  Acum 20 de ani, cu 60 de milioane de dolari, bani foarte mulți la vremea aceea, s-a reabilitat Spitalul Colțea din centru Capitalei, când cu 60 de milioane de dolari puteai să faci un spital nou nouț în altă parte, unde oamenii să simtă că societatea evoluează. Mergând pe stradă și dând nas în nas cu clădirile istorice care se prăbușesc, cu toții avem senzația că nu s-a întâmplat nimic în economie și că era mai bine înainte. Cazul de la Ordoheiu Secuiesc, cu prăbușirea unei clădiri sau a unui perete, se poate întâmpla în orice moment oriunde în țară.  Nu mai bine construim clădiri noi și lăsăm trecutul în trecut?