După 2-3 decenii de capitalism ne-am trezit că nu mai avem meseriași de toate felurile, iar companiile suferă cel mai mult pentru că nu are cine să preia activitatea celor care nu au plecat la muncă în străinătate, și care acum ies la pensie.
Advertisment
Nu mai avem suficienți electricieni, sudori, mecanici auto, șoferi, lăcătuși, operatori CNC, brutari, zugravi, faianțari, asistente medicale, educatori chiar.
Conform unei analize făcute de Ziarul Financiar, în 1995 aveam 286.000 de copii înscriși în școlile profesionale.
După reforma Ecaterina Andronescu, din 2010, care a favorizat școlile teoretice și a dat la o parte școlile profesionale, numărul elevilor înscriși a scăzut la 12.400 în 2011. Cu chiu cu vai, în ultimii ani, pe fondul presiunii din partea companiilor care au cerut revitalizarea școlilor profesionale, numărul elevilor crescut la 100.240 în 2020.
După căderea comunismului, școlile profesionale au intrat într-un declin, ca urmare a prăbușirii industriei și economiei, dar și a modului cum erau priviți cei care terminau o școală profesională.
Mai bine făceai o facultate la privat decât să fii electrician, bucătar sau operator CNC.
Nici sistemul de educație din România, care se axează mai mult pe cunoștințele teoretice, nu are o înclinație deosebită să promoveze școlile profesionale și să spună în societate că sunt meserii extrem de importante unde poți să câștigi mult mai bine decât dacă te chinui cu o școală superioară, teoretică.
În acest moment, companiile mai degrabă ar avea nevoie de meseriași care pot arde etapele, decât de absolvenți de facultate în care, ulterior, trebuie să investești ca să-i înveți ce au de făcut. Nu toți copiii sunt buni la învățătură și pot urma o școală superioară, teoretică.
Mulți copii se pot îndrepta către o meserie și, poate așa, sunt salvați prin faptul că poate nu fug în străinătate ci mai degrabă își găsesc un rost aici.
România este plină de facultăți care acum sunt goale, pentru că nu sunt suficienți studenți