Dintr-o generație școlară care începe cu 200.000 de copii, într-un fel sau altul o treime se pierde pe drum. O parte dispare în școala primară, o parte dispare în perioada liceului și chiar o parte dispare în perioada învățământului superior. Unde se pierd acești copii, unde se duc, ce fac ei?
Advertisment
Școlile la care învață, inspectoratele școlare, primăriile, Ministerul Educației, guvernul și nu în ultimul rând statul în ansamblu cu toate instituțiile, ar trebui să răspundă la această întrebare. După ce că nu au niciun răspuns, problema este că nici nu-și pun această întrebare: unde se pierd copiii și de ce se pierd copiii pe drum. Guvernul și companiile ar trebui să fie cele mai interesate de acest subiect, pentru că acești copii într-un fel sau altul trebuie să se regăsească pe piața muncii, cea oficială, cea gri sau cea neagră.
Într-o perioadă în care toată lumea spune că educația trebuie să fie o prioritate, statul nu știe unde fug acești copii. Într-o lume occidentală, unde cea mai mare problemă pe termen lung este demografia, adică țările occidentale îmbătrânesc rapid și nu vine nimeni din spate, la noi dispar copiii, adică dispare viitorul, și pe nimeni nu interesează acest lucru. Companiile, băncile, Ministerul Finanțelor, guvernul, se bazează pe cei care muncesc, pe consumatori, pe cei care iau un credit să-și cumpere o casă, pe cei care plătesc taxe și impozite. Dar dacă nu știu ce fac acești copii încă de când intră în școală, ce învață ei, unde sunt și ce vor să facă, cum poți să ai în final o economie mai puternică și o țară mai puternică?