Se împlinesc 200 de ani (1823) de la nașterea (în 1823) a lui Petőfi Sándor, poet și revoluționar maghiar (mort în 1849). Născut într-o familie sârbo-slovacă (Petrovici), a fost un romantic și este considerat poetul național maghiar.
Advertisment
- În poeziile lui, împănate cu elemente populare, tradiționale și cu rime folosite și în cântecele populare, exaltă specificul național maghiar. Cea mai lungă lucrare este poemul narativ „János Vitéz”.
- A făcut călătorii în Transilvania și Părțile Vestice, la Carei, unde și-a cunoscut viitoarea lui soție (cei doi căsătorindu-se la Ardud), la Baia Mare, unde a cântat o mină în versuri.
- În timpul acesta Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. În anul 1847 a formulat crezul său poetic și politic: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim!”. Ca mai toți romanticii, a criticat cu vorbe aspre națiunile din jur, considerate inamice ale ungurilor, pe germani, slovaci, români.
A participat activ la Revoluția ungară de la 1848, a scris proclamația de egalitate și s-a înrolat în armată. Acuzat de lașitate, a răspuns demn și a cerut să fie primit în armata lui Iosif Bem, în Ardeal. În bătălia de la Albești (unde are o casă memorială), poetul a fost dat dispărut. Este tradus în zeci de limbi, inclusiv în românește, de către mari intelectuali precum Șt. O. Iosif, George Coșbuc, Octavian Goga, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș.