Când fermierii vor mai mulți bani de la stat, de la buget, pentru că este secetă, pentru că suntem invadați de cerealelele din Ucraina, pentru că finanțarea, fie de la bancă fie de la furnizori, este scumpă, ei invocă și amenință cu securitatea alimentară. Dacă nu ai mâncare, dacă nu se face grâul și porumbul, murim de foame. Nu cred că exită un sector economic care să primească mai multe subvenții de la buget și plăți europene decât agricultura.
Advertisment
Nu știu cum este cu securitatea alimentară, dar văd că magazinele alimentare sunt arhipline de produse, iar acum aflăm că în silozuri fermierii au mai multe cereale decât poate să absoarbă piața, așa că statul ar fi bine să cumpere acest surplus pentru rezerva de stat. Problema asigurării securității alimentare a fost adusă în discuție și de Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, dar prin prisma dezechilibrului comercial adus de sectorul alimentar, unde importurile sunt mai mari decât exporturile cu câteva miliarde de euro. Dacă ne-am uita la deficitul comercial adus de importurile de mașini străine, deficitul alimentar nici nu s-ar vedea.
Una dintre problemele sectorului agricol este că fermierii români nu prea vor să treacă de la a produce materie primă, adică cereale, la produse cu valoare adăugată mai mare cum ar fi pastele spre exemplu. Banii se fac din vânzarea directă a cerealelor, fie pe piața internă fie la export, nu prin procesarea lor și realizarea altor produse, segment de unde poți să pierzi bani. Aceste produse finale, lapte, carne, paste, ca să dau câteva exemple, sunt controlate de multinaționale, care dețin piața de desfacere, adică magazinele.
Recomandări
În mod cert așa este, generația actuală a fermierilor români nu are capacitatea de a face aceste produse, de a le marketa, și mai ales de a le vinde. Dar de aici până la a invoca tot timpul securitatea alimentară parcă este prea mult. Sigur nu murim de foame, dimpotrivă, ne îngrășăm de la atâta mâncare.