Tu l-ai vrut, nu eu! Tu ai vrut un copil. Ți-am spus că nu mi-l doresc. Ți-am spus că nu sunt pregătit. Ai zis că faci ce vrei, că e decizia ta, că e copilul tău.
Advertisment
Păi dacă e copilul tău, de ce vii la mine să îmi ceri să petrec timp cu un copil pe care nu l-am vrut. Nu sunt pregătit să fiu tată. Nici nu vreau să fiu tată. Și nu mă poți obliga. Dar ți-a plăcut să faci sex! Neprotejat. Ai zis că ai grijă.
Tu știi ce înseamnă un avort? Pentru tine e ușor să spui: dă-l jos! Dar prin ce aș fi trecut eu, fizic și emoțional, realizezi? Realizezi ce-mi cereai?
Recomandări
Eu acum nu-ți cer bani, am banii mei, am casa mea. Nu-ți cer să mă ajuți cu nimic. Îți cer să petreci, măcar o zi pe săptămână, cu copilul ăsta. Să știe și el că are și tată, nu doar mamă. Oare îți cer prea mult?
Femeie, nu sunt tată. Nu vreau. Nu pot. Îmi întoarce spatele și pleacă. Într-un fel, îl înțeleg și pe el. Mi-am asumat singură să fac copilul. Așa că acum trebuie să-l cresc tot singură. Nu poți să obligi pe cineva să fie tată, dacă nu e pregătit. Și ți-a zis din start că nu-și dorește. Acum ce fac?
În primul rând, sunt și mamă și tată pentru băiețelul meu, Matei. În al doilea rând, încerc să petrec cât mai mult timp cu fratele meu, pentru ca Matei să aibă în preajmă și o figură masculină. Asta până când o să îi găsesc o figură masculină permanentă. Un tată. Pentru că nu mi se potrivește treaba asta cu mama singură.
Vreau un bărbat lângă mine și un tată lângă Matei. Dar nu pe oricine. De data asta o să treacă printr-o selecție drastică. O să dea zeci de teste, fără ca măcar să știe că e testat. Pentru că acum am învățat că dacă nu mă protejez eu, nu mă protejează nimeni! Sunt sigură.