Pop up. Ienăchiță Văcărescu (1740-1797)

A fost un mare  boier instruit, poet, filolog și istoric din Țara Românească, de la a carui moarte se împlinesc 225 de ani.

• S-a înscris pe o traiectorie europeană în curentul iluminist.
•  A creat premisele folosirii limbii române culte în creația literară și viața cotidiană („Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire).
• A promovat teatrul în limba română („V-am dat teatru, vi-l păziți/ Ca pe-un locaș de muze/ Cu el curând veți fi vestiți/ Prin vești departe duse…).
• A cultivat „limba alintată” în poezia sa cu tentă erotică („Într-o grădină”: Într-o grădină ,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină./ S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică, Că vine altul și mi-o rădică.)
• A scris o istoria a Imperiului Otoman, prim după cea a lui Cantemir („Istorie a prea puternicilor împărați otomani” ).
• A elaborat prima gramatică românească publicată la 1787.

Cu toate paradoxurile în care a trăit, Ienăchiță Văcăreșcu a fost un inovator, lăsând viitorimii „Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire” . Cu alte cuvinte, a cultivat limba ca marcă a identității naționale și ca mărturie a patriotismului, în zorile afirmării luptei de emancipare națională.