După ce a căzut comunismul și a venit capitalismul, spuneam tuturor investitorilor străini să vină în România, pentru că suntem ieftini, adică salariile sunt mici, avem o forță de muncă destul de calificată, care costă puțin, și suntem o piață economică și de desfacere de 23 de milioane de locuitori.
Advertisment
Din păcate, după trei decenii, tot asta le spunem investitorilor: că avem salarii mici și taxele fiscale sunt reduse. Din păcate, taxele pe muncă sunt mari, chiar foarte mari. Problema este că în acest moment celelalte criterii – educație, infrastructură, sănătate, digitalizare și birocrația administrației publice încep să conteze cel mai mult în decizia companiilor private. Iar aici suntem pe ultimele locuri.
La început, toate companiile se bucură că taxele sunt mici, dar apoi văd că trebuie să plătească mai mult la propriu și la figurat, pentru fanariotismul administrației publice, pentru lipsa drumurilor bune, care înseamnă costuri de transport mai mari, pentru educație, care înseamnă lipsa unor competențe și talente, care acum se văd pe piața muncii.
Recomandări
Ca să nu mai vorbim de infrastructura de sănătate publică, care costă pe toată lumea. Cei care au bani se duc în sectorul privat, unde trebuie să scoată bani din buzunar, iar cei care se duc în spitalele de stat trebuie să scoată bani din buzunar pentru șpagă.
Ca să nu mai vorbim de tinerii români, adică de forța de muncă de astăzi și de mâine, care vrea să plece din țară nu neapărat din cauza salariilor, ci pentru că au o percepție proastă față de ce se întâmplă în România și încotro se duce țara. Când lumea pleacă în Germania, Franța, Anglia, nu pleacă pentru că acolo taxele sunt mici, ci pentru că acolo au toate celelalte lucruri unde România stă prost.