Cu ani în urmă sociologul Norbert Elias a creat conceptul de civilizație curială, desemnând momentul de înflorire culturală a Franței lui Ludovic al XIV- lea (1661 – 1715), regele Soare. Derivat din latinescul curia – sediu al autorității aulice, termenul are în vedere rolul unei reședințe precum Versailles care a creat, în Europa, modelul de reședință monarhică: la Potsdam, în Germania, la Caserta, în Italia, la Peterhof, în Rusia, la Mogoșoaia, în Țara Românească.
Advertisment
Versailles a introdus în cultura europeană noțiunea de palat- în limba română ea apare în 1702, tocmai într-o inscripție de la Mogoșoaia-, conceput după reguli ale ceremonialului descris în texte (precum cele ale ducelui de Saint Simon), cu spații private (apartamente de societate) și publice ( apartamente de paradă). În civilizația curială se integrează acțiunile principalilor demnitari ai epocii – Colbert, Louvois, Vauban, Turenne, Condé – și cea subsumată clasicismului, a Academiilor, începând cu cea Franceză, continuând cu cea de Sculptură și Pictură, cu cea de Arhitectură, cu cea de Muzică, aflate, toate, în slujba absolutismului regal.