Succesul lui i-a încurajat pe mulți să se apuce de muzică și să-și construiască studiouri improvizate prin garaje. Artiștii se uitau de jos către el, îi dedicau cântece sau chiar albume întregi. Au încercat să-i copieze stilul, freza, în speranța că-i vor călca pe urme.
Advertisment
Dar regele nostru nu s-a născut rege. În august 1953, Elvis s-a prezentat la recepția celei mai tari case de discuri din Memphis ca să plătească pentru câteva minute de studio.
A tras două cântece pe o placă de gramofon, cadou pentru mama sa, sperând în secret să-i descopere cineva talentul. Întrebat de recepționistă ce gen cântă, Presley a răspuns: “cânt de toate”. Recepționista a continuat, “bine bine, dar ca cine suni?” La care Elvis, plictisit, i-a zis că nu sună ca nimeni!
Recomandări
Dar a trecut mai bine de un an și părea că eroul nostru nu va avea niciodată succes în muzică, așa că s-a angajat ca șofer de tir. În căutarea unui solist alb care să poată recrea sound-ul și emoția artiștilor de culoare, șeful Sun Records și-a amintit de Elvis și l-a chemat în studio.
Noaptea târziu, după ore de încercări fără succes, gata să renunțe pentru totdeauna, Elvis ia chitara și începe cântecul ‘That’s Alright’. Și elementele magice s-au pus în mișcare. 3 zile mai târziu, piesa era pe radio, ascultătorii blocau linia încercând să afle cine cântă. Așa a început totul pentru rock n roll, așa a început totul pentru Rege.